Cine e de vină când copiii ajung infractori: scăderea vârstei răspunderii penale sau eșecul adulților?

Copiii nu devin infractori singuri: cine poartă vina reală?

“O crimă gravă comisă de un copil nu înseamnă că avem de-a face cu un mic infractor, ci cu un eșec al adulților care l-au format”, susține Raluca Turcan, deputat PNL. Marți seara, pe pagina sa de Facebook, Turcan a subliniat că niciun copil nu crește izolat: familia, școala și societatea joacă roluri decisive în modelarea destinului său.

Școala și poliția, roluri cheie ignorate

Raluca Turcan atrage atenția că școala ar trebui să fie prima care sesizează semnele de alarmă, să ofere sprijin și să intervină prompt. “Atunci când aceste sisteme dau greș, copilul ajunge să transmită prin gesturi extreme ceea ce nimeni nu a vrut sau nu a știut să asculte”, avertizează deputata.

Nu rata o știre de TOP

Ministrul Apărării, acuzat de iresponsabilitate după ce a sugerat posibilitatea trimiterii de trupe românești împotriva SUA

Ea subliniază și importanța Poliției în combaterea traficului și consumului de droguri, fenomen care pătrunde tot mai devreme în viețile copiilor. “Când drogurile circulă nestingherit în apropierea școlilor, iar măsurile de prevenție lipsesc, copiii vulnerabili devin victime sigure. A-i pedepsi ulterior este doar o formă de ipocrizie instituțională”, mai spune Turcan.

Reducerea vârstei de răspundere penală – între stigmatizare și prevenție

Deputata PNL avertizează: coborârea vârstei de răspundere penală sub 14 ani, măsură analizată acum de un grup de lucru al Ministerului Justiției după crima din satul Cenei (Timiș), nu rezolvă problema. “Nu responsabilizează copilul, îl stigmatizează și îi taie șansele de recuperare. Un copil etichetat prea devreme ca ‘infractor’ are toate șansele să devină unul cu adevărat”, punctează Turcan.

Responsabilitatea, concluzionează ea, este împărțită între familie, școală, instituțiile statului și societate. “Dacă vrem copii recuperați, nu distruși, soluția nu e pedeapsa timpurie, ci prevenția reală și asumarea rolului nostru de adulți responsabili.”

Privind spre alte țări, observăm că statele cu rezultate mai bune investesc în prevenție și reabilitare, nu în pedepse timpurii. Poate că e timpul să ne întrebăm dacă schimbarea legii sau schimbarea atitudinii față de copii va salva generația viitoare.